Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Praznicul Nașterii Maicii Domnului ne cheamă să pătrundem în adâncul tainei iconomiei dumnezeiești”
„Praznicul Nașterii Maicii Domnului reprezintă descoperirea unei lucrări dumnezeiești care pregătește împlinirea iconomiei mântuirii”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la hramul Mănăstirii Dintr-un Lemn.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „Nașterea Preasfintei Fecioare nu se arată ca un fapt oarecare în curgerea vremurilor, ci ca o tainică lucrare a Dumnezeieștii Pronii, pregătită din veac în sfatul cel negrăit al lui Dumnezeu. Cea pe care proorocii au văzut-o mai înainte în chipuri și au vestit-o prin cuvânt, cea spre care se îndreptau, asemenea unor raze, toate făgăduințele dumnezeiești, a răsărit din rădăcina împărătească a lui David, la plinirea vremii rânduite de Dumnezeu. Prin nașterea Pururea Fecioarei Maria a fost pregătită venirea în lume a Celui necuprins, iar neamul omenesc s-a apropiat de taina cea mai presus de minte, în care Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să fie ridicat la comuniunea cu Dumnezeu.
Totodată, Nașterea Preasfintei Fecioare din Sfinții și Drepții Ioachim și Ana descoperă înaintea noastră taina lucrării lui Dumnezeu în viața omului: acolo unde puterea firii părea ajunsă la sfârșit, iar îndelunga nerodire a sfinților ei părinți părea să închidă orice nădejde, Dumnezeiescul Har a făcut să răsară rodul binecuvântării. Din rugăciunea lor îndelungată, din răbdarea încercării și din nădejdea păstrată înaintea lui Dumnezeu s-a născut cea care avea să devină Maica Vieții. Astfel, Dumnezeu a arătat că ceea ce părea cu neputință înaintea oamenilor a devenit început al unei lucrări mai presus de înțelegere, iar nerodirea omenească a fost prefăcută, prin Har, în izvor de binecuvântare pentru întreaga lume.
Maica Domnului nu poate fi privită niciodată în afara tainei lui Dumnezeu, căci întreaga ei măreție își are izvorul în Fiul pe Care L-a primit în pântecele său și L-a născut mai presus de fire. Ea este Născătoare de Dumnezeu pentru că Cel născut dintr-însa este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Cuvântul cel veșnic al Tatălui, Care, pentru iubirea Sa de oameni, S-a făcut asemenea nouă, fără să înceteze a fi ceea ce era din veci. De aceea, cinstirea pe care Biserica o aduce Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se naște din însăși mărturisirea tainei Întrupării Fiului. Cu cât Biserica pătrunde mai adânc în taina aceasta, cu atât mai limpede vede locul unic pe care Maica Domnului îl ocupă în iconomia mântuirii.
În Maica Domnului, Biserica vede începutul pregătirii firii omenești pentru primirea lui Dumnezeu, iar în Mântuitorul Hristos contemplă împlinirea acestei lucrări dumnezeiești: iubirea lui Dumnezeu Care Se pleacă spre făptura Sa pentru a o ridica, a o vindeca și a o uni cu Sine.
De aceea, cântările praznicului o numesc pe Preasfânta Fecioară „cer mai larg decât cerurile”, pentru că în ea s-a săvârșit una dintre cele mai adânci minuni ale iubirii dumnezeiești: Cel pe Care cerurile nu-L puteau cuprinde S-a sălășluit în pântecele și a primit, apoi, să fie purtat în brațele sale. Astfel, cerurile Îl mărturisesc pe Dumnezeu prin măreția și frumusețea lor, însă Fecioara Maria L-a primit în însăși ființa ei omenească. De aceea, taina ei este aceea a unei smerenii atât de adânci, încât Dumnezeu Însuși a binevoit să-Și facă locaș în ea.
Astfel, Praznicul Nașterii Maicii Domnului ne cheamă să pătrundem, cu smerenie și cu mintea luminată de credință, în adâncul tainei iconomiei dumnezeiești, acolo unde lucrarea cea din veac a lui Dumnezeu se descoperă treptat în istorie ca pregătire pentru Întruparea Fiului și pentru mântuirea neamului omenesc”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
